Fără inimă şi fără plămâni Reviewed by Momizat on . Lili Năstase pleacă astăzi de la “Adevărul”. E ca şi cum Ryan Giggs s-ar despărţi deseară de Manchester United. Pentru că, de aproape 7 ani, bruneta de la depar Lili Năstase pleacă astăzi de la “Adevărul”. E ca şi cum Ryan Giggs s-ar despărţi deseară de Manchester United. Pentru că, de aproape 7 ani, bruneta de la depar Rating:
You Are Here: Home » Home » Fără inimă şi fără plămâni

Fără inimă şi fără plămâni

Lili Năstase pleacă astăzi de la “Adevărul”. E ca şi cum Ryan Giggs s-ar despărţi deseară de Manchester United. Pentru că, de aproape 7 ani, bruneta de la departamentul “Eveniment” e inima redacţiei. Pentru Lili, jurnalismul nu e doar o profesie onorabilă, căreia îi dedică măcar 12 ore pe zi. Nu, înseamnă mai mult decât atât. Înseamnă drumuri de la primele ore ale dimineţii – când analiştii, în cel mai bun caz, îşi sorb cafeaua şi tastează hotnews.ro. Mai înseamnă alergătura prin labirintul Justiţiei, una dintre instituţiile cele mai opace şi nereformate ale unei ţări care şi-a făcut pe genunchi temele aderării. Mai înseamnă lacrimile de după-amiază, când un material muncit la sânge, după nopţi nedormite şi vrafuri de dosare, sare din pagină pentru a face loc unui subiect având un singur atribut: că e la zi. Şi mai înseamnă salvarea ziarului, pe seară, când o pagină mai goală decât fetele din “Click!” se înspăimântă în faţa unui deadline – atunci Lili deschide salvator un sertar, unde, pe lângă maimuţica Ţica şi pastilele de gumă antifumat, sunt aşezate, ordonat, dezvăluiri gata pentru a fi publicate. Şi înseamnă, poate în primul rând, tramvaiul, bloc-notes-ul, încăpăţânarea, pixul şi conştiinţa, instrumentele tradiţionale ale unei profesii care îşi caută tot mai puţin subiectele în stradă şi tot mai mult în lumina rece a reţelei virtuale.

Şi Mihai Duţă pleacă de la “Adevărul”, şi tot după 7 ani. Într-o redacţie precum cea din Şoseaua Fabrica de Glucoză, şi în orice redacţie în general, e nevoie de mai mult decât de goblenuri, porţelanuri şi pase cu călcâiul. Unui ziar îi trebuie şi plămâni, care sa reziste maratonului declanşat din momentul în care se anunţă că un băiat din Titan a salvat o femeie dintr-un incendiu la New York sau că Adrian Năstase a fost condamnat la doi ani de închisoare. Ştiţi, sau poate că nu, sunt acele momente când paginile se dilată – mai întîi două, apoi patru, ba nu, facem şase -, iar orele se comprimă spre disperarea secretarului general şi a tipografiei. El, Duţă, e omul care coboară zilnic în măruntaiele ziarului, pune presiune pe oameni ca un manometru, dar nu ezită să încingă cazanele laolaltă cu ei. Iar seara se transformă în sprinter, când urcă pe punte şi slalomează în sala computerelor. Mihai e unul dintre cei mai buni oameni de echipă – îl ajută, neîndoielnic, anii în care a făcut rugby, vorbă veche, sportul acela de golani practicat de gentlemeni. Mihai ţine azi, pentru ultima oară în tricoul “Adevărului”, grămada unei echipe greu încercate.

Eu zic să le mulţumin. Şi lui, şi Lilianei. Apoi să le prezentăm scuze pentru reproşuri sau atitudini de multe ori nepotrivite. Şi o rugăminte adresată celor care rămân. Umblaţi cu băgare de seamă pe rândul patru, banca întâi din margine şi a patra de la geam, pentru că şi Mihai, şi Lili şi-au lăsat acolo o frântură de suflet.

P.S. Un gând bun şi Gabrielei Jianu, Simonei Popa, Valentinei Deleanu, Danei Lascu, lui Alex Nedea şi lui Ionel Stoica.

Comments (1)

  • simona ionescu

    Foarte adevarat, Alin si foarte frumos scris. Oamenii astia chiar meritau, fiindca sunt dintre putinii din generatia mai tanara care traiesc si ard ca jurnalisti. Sunt convinsa ca pentru ei, randurile tale inseamna mult si le-au mai mangaiat ranile. Fiindca, dupa 7 ani de munca pentru acelasi ziar, despartirea impusa de cauze pecuniare lasa urme.

    Reply

Leave a Comment

Alin Paicu © Copyright 2014, All Rights Reserved. | Powered by Alex Revega

Scroll to top