Finala, prin ochii cartierului Reviewed by Momizat on . Steagurile României şi afişele care anunţă marele meci sunt nelipsite de pe Bulevardul Basarabia Atletico Madrid - Athletic Bilbao, finala Ligii Europa 2012, în Steagurile României şi afişele care anunţă marele meci sunt nelipsite de pe Bulevardul Basarabia Atletico Madrid - Athletic Bilbao, finala Ligii Europa 2012, în Rating:
You Are Here: Home » Home » Finala, prin ochii cartierului

Finala, prin ochii cartierului

Steagurile României şi afişele care anunţă marele meci sunt nelipsite de pe Bulevardul Basarabia

Atletico Madrid – Athletic Bilbao, finala Ligii Europa 2012, înseamnă, probabil, cel mai important eveniment găzduit de Bucureşti după Universiadă (19 – 30 iulie 1981), concertul Rolling Stones (17 iulie 2007) şi Summit-ul NATO (2 – 4 aprilie 2008). Cu două zile înaintea meciului de fotbal de pe “Arena Naţională”, oraşul despachetează cadourile pentru zecile de mii de turişti care au început deja să sosească.

19 iulie 1981: festivitatea de deschidere a celui mai important eveniment organizat de Republica Socialistă România/Fototeca online a comunismului românesc

Iulie 2007: entuziasm fără vârstă la sosirea legendarei trupe britanice Rolling Stones la “Athenee Palace Hilton” din Bucureşti/Foto: Răzvan Vălcăneanţu

Aprilie 2008: greii planetei şi-au dat întâlnire la Bucureşti

Stadionul situat la graniţa a trei cartiere – Balta Albă, Pantelimon şi Vatra Luminoasă – promite să aşternă la picioarele celor două echipe un covor de iarbă englezesc. 5.000 de poliţişti, jandarmi şi pompieri sunt gata să apere integritatea fanilor, iar aeroportul îşi înalţă radarele ca să întâmpine cum se cuvine zecile de chartere. Terasele şi-au întins umbreluţele pe trotuare, pe când ziarele, radiourile şi televiziunile au conectat România la partida aşteptată încă din momentul în care buldozerele transformau în şantier vechiul stadion “23 August”.

Cum se vede, din cartierul meu, marea finală, într-o dimineaţă de luni răsfăţată de soarele de mai? Locuitorii din Balta Albă chiar simt că meciul de miercuri e şi al lor. Mihaela şi fetele de la magazinul de lângă restaurantul “Dacia” abia îi aşteaptă pe spanioli. “O să fie o zi grea, dar frumoasă. Chiar dacă o să fie interdicţie la alcool, nu-i exclus să batem recordul încasărilor într-o singură zi. Cele mai mari vânzări le-am făcut în iunie 2006, la concertul Depeche Mode”, povesteşte Mihaela, bruneta care ştie, de regulă, ce cumpără fiecare client din “PM”-uri (blocurile de peste drum de Patinoar).

Pe nea Sandu, care vinde flori lângă Parcul Naţional de şapte-opt ani, nu-l sperie afluenţa de iberici. “Or fi şi fete printre ei, aşa că măcar 20 de buchete tot dau şi-mi fac safteaua. O să am bujori albi, poate şi ceva trandafiri”, se pregăteşte omul care nu se desparte de pălărie nici pe viscol, nici pe arşiţă. Nea Sandu vine cu noaptea-n cap şi stă “până când iese lumea din schimbul doi”. N-a avut niciodată autorizaţie de vânzare, iar seara merge cu tramvaiul 56 până la Halta Titan Sud, de unde încep casele, pe partea dreaptă a căii ferate spre Olteniţa.

Nea Marin (stânga) e pregătit să le facă fericite pe iberice

La spălătoria auto de lângă “Stock Market”, Atletico – Athletic e aşteptat cu şi mai mai mare satisfacţie. “Frăţioare, dacă tot închide ăştia traficul pe bulevard în ziua finalei, noi o să ne luăm liber. Ce să mai spălăm, tramvaiul 40? N-am avut bani de bilete, dar vedem meciul la curte, cu gagici şi berici”, îşi freacă mâinile unul dintre ei. Toţi poartă salopete albastre şi îi invită pe şoferi să nu ezite, că doar nu mai are nimeni pe stradă spălătorie cu “Tunel rapid”.

“Gagici şi berici” – sloganul băieţilor care ştiu să spele şi maşina, şi putina

Din 1990, doamna Elena are un chioşc de ziare la Piaţa Muncii. A trăit ascensiunea şi decăderea presei scrise ca oricare redactor-şef, ştie că expansiunea mediului online şi decesul printului sunt inevitabile, dar se încăpăţânează să le zâmbească trecătorilor şi să le facă o revistă a presei mai avizată decât la orice matinal TV. Finala de pe “Arena Naţională” n-o mai emoţionează însă. “Era o vreme când citeam <<Gazeta sporturilor>> şi pe cant. Acum mă preocupă altceva: îmi pare rău de Mihai Răzvan Ungureanu, un băiat capabil în care aveam mare încredere. Guvernul Ponta mă deprimă”, oftează ea. Doamna Elena a prins şi Universiada în cartier. “Ne-am mutat pe strada <<Câmpia Libertăţii>> în 1980, când s-a construit blocul. Pe atunci se numea strada <<Căţelu>>. Am văzut şi Universiada, şi marile meciuri ale României lui Mircea Lucescu pe <<23 August>>… Toate fetele din generaţia mea erau topite după el, ce să mai, cădeam pe spate când îl vedeam”, zâmbeşte nostalgică. “Finala? Aud perfect, de pe balcon, vuietul meciului. O să mă uit la televizor, cu soţul”.

Până miercuri mai sunt două zile, dar cartierul freamătă. Peste tot miroase a nou şi a sărbătoare. Bulevardul Basarabia îşi schimbă marcajele rutiere şi culorile, iar oamenii din Balta Albă, da, simt că e şi meciul lor.

 

Doamna Elena s-a bucurat teribil când Lucescu a triumfat, cu Şahtior Doneţk, în Cupa UEFA

Fanii grupării Athletic Bilbao, care vor vedea finala de la Peluza Sud, beneficiază de indicatoare în limba engleză la intrarea pe Bulevardul Basarabia

 

 “Piaţa Muncii”, una dintre cele mai neinspirate denumiri pentru o staţie de metrou, a devenit, fie şi numai pentru trei zile, “Falcao”, după numele atacantului columbian de la Atletico Madrid.

 

Leave a Comment

Alin Paicu © Copyright 2014, All Rights Reserved. | Powered by Alex Revega

Scroll to top