Joi, după Crăciun. Andrei Crăciun Reviewed by Momizat on . Drum bun, prietene! “Nu trecuseră decât patru ore şi jumătate din ziua de 15 noiembrie 1979, când petrolierul «Independenţa» a fost lovit de cargoul grecesc «Ev Drum bun, prietene! “Nu trecuseră decât patru ore şi jumătate din ziua de 15 noiembrie 1979, când petrolierul «Independenţa» a fost lovit de cargoul grecesc «Ev Rating:
You Are Here: Home » Home » Joi, după Crăciun. Andrei Crăciun

Joi, după Crăciun. Andrei Crăciun

Drum bun, prietene!

“Nu trecuseră decât patru ore şi jumătate din ziua de 15 noiembrie 1979, când petrolierul «Independenţa» a fost lovit de cargoul grecesc «Evriali». În urma coliziunii, tancurile de marfă de pe «Titanicul» românilor s-au spart. Scânteile produse de frecarea celor două nave au declanşat conflagraţii teribile. Mândria flotei româneşti a sfârşit îngropată în foc şi fum. 42 dintre membrii echipajului românesc au murit. 11 trupuri nu au fost niciodată găsite. Destinul şi-a întins braţul şi a scos din valuri trei bărbaţi vii: Sorin Mihăilescu, şef mecanic, Dragoş Voicescu, ofiţer mecanic III , şi marinarul Ioan Gomboşanu. Pentru ei, «supravieţuitori» e un cuvânt incomplet. Mai potrivit ar fi: oameni care şi-au lăsat în marea aceea arsă fărâme de piele şi de suflet”. (Noiembrie 2009)

“Fiindcă nu au ştiut cum să-i mulţumească pentru că îi face fericiţi, oamenii i-au dat lui Michael Jackson faimă şi bani şi i-au luat dreptul de a-şi mai aparţine. Din uşurinţa cu care a risipit şi faima, şi banii am înţeles greşit că era nebun şi periculos. Ni s-a părut suspect ca un om să rămână cel mai bun până la capăt, ne-am îndoit, vraja s-a rupt, am uitat să aplăudam, regele s-a prăbuşit la picioare, gol, neputincios şi sfâşiat”. (Iunie 2009)

“Iarina Demian a fost, cândva, cea mai fericită femeie din lume. Apoi a venit o toamnă, şi-a privit soţul mort, ar fi vrut să vorbească, dar nu mai putea să vorbească. A fost un timp în care era ca şi cum ea ar fi murit. În ultima sa dimineaţă, Ioan Chirilă a citit din «Crimă şi pedeapsă». Poate că e mai uşor aşa, de mână cu Dostoievski, cine ştie? Era 1999, un noiembrie mizerabil se sfârşea, Iarina îl pierduse pe Vania, şi nu, nu suntem într-o nuvelă rusească, aşa e nenorocita asta de viaţă”. (Octombrie 2011)

“Şi ce o să facă Diego Armando Maradona dacă nu va mai antrena? Chiar nu contează, câtă vreme omul ştie încă să producă fericire doar pentru că există. A cusut cândva venele deschise ale Americii de Sud care nu este Brazilia. E mult până şi pentru un explorator în oceanul inimii care este, până la urmă, orice tribună. Ce ar trebui să facă Diego Armando Maradona? Să trăiască este, cred, de ajuns”. (Februarie 2013)

“Am scris versuri fără nicio rimă si chiar fără niciun rost, am pierdut nopţi gândindu-ma că aş fi putut face altfel, întotdeauna prea tarziu, nu ştiu despărţirile, cum nu ştiam, în adolescenţă, finalurile partidelor de şah. Am cele mai bune deschideri din oraşul acesta, dacă şahul şi viaţa s-ar juca doar în primele zece mutări, aş fi invincibil! Nu se joacă aşa”. (Ianuarie 2013)

 

Cu Andrei Crăciun am împărţit opt ani şi două redacţii. A fost mereu preferatul meu şi, sunt convins, al altor sute de mii de cititori. Junior o fi fost răsfăţat. O fi fost şi arogant. O fi fost şi maliţios. Dar este şi va rămâne un jurnalist al naibii de bun. Fragmentele de mai sus înseamnă doar o selecţie superficială din textele lui Andrei cele mai dragi mie. Sunt rânduri în care tânărul de 29 de ani şi-a pus inima, aşa mare cum e ea.

La o privire sumară, Andrei Crăciun e mai complicat decât mecanismul unui ceas elveţian. Dar şi mai complicaţi suntem, probabil, noi, ceilalţi, cei care l-am lăsat să plece, sau n-am ştiut să-l oprim, într-o miercuri de la începutul unei primăveri cu dinţi.

Poate că Andrei n-o să mai lucreze în presă. Sau poate că da. Poate o să scrie doar pe www.poetul.wordpress.com sau poate o să caute numai coperţile potrivite pentru pagini scrise ori nescrise. Poate că o să plece în Cuba ori la Santiago de Chile, ca să găsească şi următoarele mutări ale partidei lui de şah.

 

Leave a Comment

Alin Paicu © Copyright 2014, All Rights Reserved. | Powered by Alex Revega

Scroll to top