Păsări şi oameni. “Nu fi măgăriţă, doar eşti porumbiţă!” Reviewed by Momizat on . [caption id="attachment_1964" align="aligncenter" width="800"] Ioana Tudorache şi Bubulina, un moment de relaxare în timpul plimbării de dimineaţă[/caption] Ioa [caption id="attachment_1964" align="aligncenter" width="800"] Ioana Tudorache şi Bubulina, un moment de relaxare în timpul plimbării de dimineaţă[/caption] Ioa Rating: 0
You Are Here: Home » Home » Păsări şi oameni. “Nu fi măgăriţă, doar eşti porumbiţă!”

Păsări şi oameni. “Nu fi măgăriţă, doar eşti porumbiţă!”

Bubulina1

Ioana Tudorache şi Bubulina, un moment de relaxare în timpul plimbării de dimineaţă

Ioana Tudorache, o pensionară cumsecade din cartierul bucureştean Drumul Taberei, iese la plimbare doar însoţită de porumbiţa Bubulina. Tanti Ioana a găsit-o la începutul primăverii, când era doar un un pui abandonat, a luat-o acasă şi a îngrijit-o cum s-a priceput mai bine. Porumbiţa s-a făcut mare şi acum stă mereu pe umărul femeii, privind cartierul cu detaşare.

Prietenia neobişnuită le atrage atenţia trecătorilor grăbiţi de pe strada Braşov din Capitală. Cum mergi de la Mall Plaza către Piaţa Moghioroş, pe a treia băncuţă după trecerea de pietoni care taie linia tramvaiului 41, o doamnă distinsă, cu pălărie albă, poposeşte, preţ de un ceas, în fiecare dimineaţă. Pe umărul drept al Ioanei Tudorache stă, negreşit, Bubulina, o porumbiţă neagră cu câteva pene albe. “Am 70 şi un pic de ani”, se confesează tanti Ioana, în timp ce scoate un şervet alb, pe care-l pune peste ambii genunchi. Apoi mărunţeşte un biscuit, moment în care pasărea îi sare de pe umăr în poală şi începe să ciugulească, aproape aristocratic, bucăţelele pregătite cu grijă. După “aperitiv”, tanti Ioana îi oferă Bubulinei, dintr-o cană roşie de tablă, felul preferat: boabe de grâu.

Bubulina2

Pensionara pregăteşte “faţa de masă”, iar porumbiţa freamătă de nerăbdare, în aşteptarea micului dejun

“E o pasăre foarte inteligentă

“Am găsit-o lângă bloc, astă-primăvară. Era pui şi căzuse, probabil, din cuib. Nu m-a lăsat inima şi am luat-o de acolo. La cabinetul veterinar, medicul s-a arătat sceptic în privinţa şanselor de supravieţuire, dar am dus-o acasă şi m-am ocupat de ea cu mult drag”, povesteşte, însufleţită, femeia. Porumbiţa s-a pus pe picioare, a crescut şi rămâne tot timpul în preajma salvatoarei. “Am observat că, în momentul în care se pregătea să-şi facă nevoile, desfăcea coada ca un evantai. Am început s-o duc pe balcon în momentul respectiv şi s-o cert. <<Nu fi măgăriţă, doar eşti porumbiţă! De ce faci mizerie în casă?>>. Încet-încet, a învăţat. Acum merge singură pe balcon, fiindcă e foarte inteligentă. Important e să ai răbdare. Înţelege mai tot ce-i spun şi se conformează”, o laudă tanti Ioana.

Bubulina3

Un deliciu: biscuiţi fărâmiţaţi

Pasărea ştie să zboare, dar n-o face decât în apartament, unde se simte în siguranţă. “Zăboveşte pe şifonier sau pe lustră. Când merg la plimbare sau la piaţă, nu zboară niciodată, stă doar pe umărul meu”, adaugă doamna Tudorache, care i-a amenajat un “cuib” confortabil în dormitor. “La ora şapte fix, când mă trezesc eu, şi Bubulina e în picioare”, se amuză femeia.

Bubulina4

Bubulina a făcut zilele trecute un ou, pe care tanti Ioana îl ţine într-o cutie de plastic

Tanti Ioana a avut emoţii o singură dată cu înaripata. “Nişte puşti obraznici mi-au luat-o pe Bubulina de pe umăr, cu ceva vreme în urmă, când mă aflam în piaţă. Nu mi-au înapoiat-o până nu le-am dat nişte bani. Nişte derbedei! Nu mai contează, important e că totul s-a terminat cu bine”, oftează Ioana Tudorache. Porumbiţa se scutură, parcă amintindu-şi de coşmar, apoi, ţup, din nou pe umărul doamnei. Oameni şi păsări, păsări şi oameni.

 

Leave a Comment

Alin Paicu © Copyright 2014, All Rights Reserved. | Powered by Alex Revega

Scroll to top