Pobeda pentru Dan Petrescu Reviewed by Momizat on . Dan Petrescu, antrenorul numărul 1 din Generaţia de Aur / Foto: Marian Vilău „Spunea că iubeşte Kuban, dar am simţit că şi-a atins limitele, că nu mai putea să Dan Petrescu, antrenorul numărul 1 din Generaţia de Aur / Foto: Marian Vilău „Spunea că iubeşte Kuban, dar am simţit că şi-a atins limitele, că nu mai putea să Rating:
You Are Here: Home » Home » Pobeda pentru Dan Petrescu

Pobeda pentru Dan Petrescu

Dan Petrescu, antrenorul numărul 1 din Generaţia de Aur / Foto: Marian Vilău

„Spunea că iubeşte Kuban, dar am simţit că şi-a atins limitele, că nu mai putea să crească. Petrescu a turbat, a devenit nervos, isteric. Şi cel mai teribil şi insultător lucru pe care l-a făcut e că a negociat pe la spate cu Dinamo Moscova şi ŢSKA Moscova (…). Nu i-a păsat de noi, de suporteri. Ne-a spus că pleacă în România, că e obosit, că nu mai poate. Şi o săptămînă mai târziu a semnat cu Dinamo! A fost o surpriză uriaşă! Şi-a bătut joc de noi!”.

Această tiradă  –  din spatele spatele căreia răzbat parcă şi frig, şi scârţâit de cizme – îi aparţine lui Aleksandr Tkacev, finanţatorul echipei de fotbal Kuban şi guvernator al provinciei Krasnodar, şi a fost publicată în weekend de presa din Rusia. Pe Dan Petrescu, antrenorul de 44 de ani care a ales stepa drept escală în zborul către înălţimile din Premier League, nu l-a dat niciodată eleganţa afară din casă. “Bursucul” a greşit, fără îndoială, când a decis să ia calea Moscovei fără să poarte o discuţie onestă, în prealabil, cu oamenii de la Kuban Krasnodar, cu atât mai mult că nu era legat de clauze contractuale, dovadă a încrederii de care s-a bucurat acolo. Grăbit să accepte oferta venită de la Dinamo, Petrescu a găsit de cuviinţă să plece de la Kuban pe ieşirea din spate, la adăpostul nopţii, fără să le mai spună gazdelor bună seara. A făcut-o însă nu din ingratitudine, ci pentru că Dan Petrescu arde pentru fotbal, iar Dinamo Moscova înseamnă o provocare dublă: o grupare care a pierdut în 1972 o finală de Cupa Cupelor (2-3 cu Glasgow Rangers), pe de o parte, şi spectrul retrogradării care planează peste “alb-albaştri”, pe de altă parte.

Cu dragoste, de la Dan

Dan Petrescu a iubit, cu siguranţă, Kubanul, în ciuda acuzaţiilor dure ale lui Tkacev. Aşa cum a iubit Sportul Studenţesc, Rapidul, Wisla Cracovia şi Unirea Urziceni, pe care le-a antrenat şi, totodată, le-a reinventat. Aşa cum a iubit Steaua, Foggia, Genoa, Sheffield Wednesday, Chelsea, Bradford, Southampton şi FC Naţional, echipe la care a jucat şi care ar trebui să-şi boteze flancul drept, în semn de omagiu, drept “Autostrada Dan Petrescu”. Aşa cum le iubeşte pe Rebecca, pe Chelsea şi pe Jennifer, fetiţele sale din cele două căsătorii.

Poate că, da, “Bursucul” şi-a atins limitele la Kuban Krasnodar. A luat echipa din liga a doua, a promovat-o din primul sezon, iar în al doilea a dus-o în play-off-ul pentru cupele europene, unde a ocupat, ce-i drept, doar locul 8 din 8 echipe. Cu jucătorii de la Kuban, cu investiţiile şi cultura organizaţională de la clubul din Krasnodar, performanţa lui Petrescu este una stelară. Să nu uităm că “Bursucul” s-a bătut cu Anji Mahacikala, unde camerunezul Eto’o are cel mai mare salariu din lume, şi cu Zenit, care a cheltuit 100 de milioane de euro pe numai doi jucători. Aşa e, Dan Petrescu a atins limite la Kuban – dar ele nu vizează potenţialul său de tehnician, ci adâncimea buzunarului de la panataloni al guvernatorului Tkacev.

“Dădea <<craci>> cui voia”

Filip Florian, poate scriitorul numărul 1 din generaţia decreţeilor / Foto: Eduard Enea

Cum stă treaba cu Dan Petrescu a explicat însă, mai bine decât oricine, Filip Florian, scriitor cu degete mici şi cu cărţi mari, în romanul “Băiuţeii”, un volum despre Drumul Taberei, despre copilărie şi despre România: „Ca să apară Cubanezu, a fost nevoie să se construiască C37, un bloc cât un sat, cu 10 etaje, 6 scări şi 264 de apartamente. Băiatul ăsta (stătea şi el tot la I, cu tată ofiţer, comandant de unitate, locotenent-colonel) umbla în trening de opzeşpatru şi-n cizme de cauciuc de douăşunu, se ştergea la nas cu mâneca, dădea <<craci>> cui voia, dacă avea o minge (…) nu se prea lipea de fete şi se scula cu noaptea-n cap ca să ajungă la antrenamentele piticilor de la Steaua (…). Deodată e iarnă şi sunt aprinse câteva felinare, curtea şcolii e albă şi pustie, fotbalul se poate juca şi în doi, din moment ce Cubanezu trage de oriunde, cu latul, cu şiretul, cu şpiţul, cu exteriorul, şi eu apăr tot, mă tăvălesc prin zăpadă, sar la rădacina barelor, plutesc sub transversală, boxez, scot de la păianjen, urlu, ţip, îmi frec colţurile gurii cu mănuşile fleaşcă, îmi tot ridic pantalonii care sunt grei de apă şi m-au lăsat cu burta goală, resping orice minge şi el plesneşte, urlă, ţipă, şutează tot mai furios, până la urmă mă păcăleşte şi-mi dă gol, urlăm, ţipăm (el de bucurie, eu de deznădejde), ar fi frumos să spun că unul dintre noi scoate din buzunar o napolitană şi-o împărţim, aş minţi, am plecat din curtea şcolii ţinându-ne de gât, vorbind despre o tipă de la <<J>> care umbla cu un negru”. Aşa e fragmentul care îl descrie pe copilul Dan Petrescu. Şi, în acelaşi timp, pe fotbalistul Dan Petrescu de mai târziu, şi pe antrenorul Dan Petrescu, de şi mai încolo.

              “Băiuţeii”, o carte cum nu se fac multe

Cei trei magnifici

Cu riscul de a ofensa şi Liga I, şi pe selecţioner, România n-are decât trei antrenori: Mircea Lucescu – “The Only One”, Dan Petrescu – “The Legend”, şi Laszlo Boloni – “Doctorul”. Restul sunt cel mult preparatori fizici sau prieteni cu fotbaliştii (să nu se supere Grigoraş şi Rednic, pentru că par, deocamdată, singurii care le-ar putea călca pe urme celor trei), alţii sunt ocupaţi cu Senatul. Despre “Il Luce” nu prea sunt multe de zis – poate doar că e singurul tehnician român din fotbalul mare. Recent, el a primit de la miliardarul Rinat Ahmetov un ceas Vacheron Constantin, ediţie limitată (s-au fabricat doar patru exemplare), în valoare de 275.000 de euro.

Poate învaţă şi Aleksandr Tkacev câte ceva din gestul ucraineanului care deţine gruparea Şahtior Doneţk. Dincolo de frustrarea strigată în presa rusă, guvernatorul din Krasnodar îi datorează “Bursucului” măcar un “Spasiba”. Şi, chiar dacă ar risca să fie etichetat drept lipsit de originalitate, şi un ceas. Fie el şi Pobeda. Nu de alta, dar n-o să mai treacă, probabil, mult timp şi Dan Petrescu o să ajungă la Chelsea. Iar finanţatorul de-acolo, care a guvernat nu o provincie, ci o regiune, Ciuhotka, s-ar putea să-l urecheze pe Tkacev pentru că s-a purtat ca un mujic.

 

 

 

 

Leave a Comment

Alin Paicu © Copyright 2014, All Rights Reserved. | Powered by Alex Revega

Scroll to top