Armura zilelor. Gradina cu ciresi

This slideshow requires JavaScript. La marginea orasului, gradina cu ciresi, asteptata recompensa pentru gindurile copilariei, rascolite. Ginduri cu ciresi… Sa le culegi de la inaltimea privirii, in manunchi… Sa le desenezi in cercei, margele si bratari. Sa redescoperi gustul, sa inveti mirarea culorii.  Si gustul acela de cirese si de piine fierbinte… Sa vezi bucuria din ochii copilului. Sa-ti abandonezi toate tabieturile in explorarile lui de acolo, din gradina: frunzele, melcii, izlazul, broastele, ciinii uriasi si cuminti, viteii, gainile, mirosul de grajd, intinderea verde, inalta… Si joaca, zbenguiala… In sfirsit, neoboseala unei zile de iunie plina de descoperiri. De viitoare amintiri asezate-n armura pentru zilele urmatoare. O zi cu cirese, irepetabila, simpla, posibila la marginea orasului…  A acelui oras imbicsit, suspicios, rapace, razbunator, repetabil. Servus Blogolume! Dana imi arata cum a descoperit poetul Cartarescu exercitiul… demagogiei ;) Soare de primavara in vernisajul Enyei Pete… Oana ma duce la Palat… Un palat fara noima… Gabriela desluseste avatarurile… senectutii ;) Orice s-ar zice da' nu-i deloc simplu sa ilustrezi azi o postare.