vineri, 10 mai 2019

no good no good

parca nu mai vreau sa aud nimic despre mine. bun sau rau, nimic. si da, nu aud nimic, nu citesc nimic, nu imi vad numele pe niciun gard, dar e acolo o voce de mica afurisita ce-mi sopteste sardonic nimic nu poate fi bun pana la capat. subliniasem intr-o carte cateva versuri, era despre cum vara te detesti cel mai tare si cum o urasti pe maica-ta pentru ca nu te-a facut inalta si supla, dar mai ales, mai ales, cum esti convinsa ca n-o sa ti se intample nimic bun, niciodata. si da, niciun lucru bun nu dureaza pana la capatul lui logic, pana la implinirea lui, e ca si cum ai baga niste fise intr-un automat pentru o cafea care dureaza atat cat ii e dozajul, fara ca sa poti repeta experienta, fara sa ai dreptul sa mai ceri una.