marți, 28 ianuarie 2020

La o barfa cu cazmaua. Si cu colegu’

Nu vin cu nimic nou probabil pentru muuuulti dintre voi, insa pentru mine e ceva inedit. Cu toate ca am vazut zeci de poze pe tema asta, niciodata, pana azi, nu mi-a fost dat sa vad si cu lumina propriilor mei luceferi. Totul a pornit de la o portie sanatoasa de ras cand am citit acest post, mai degraba cand am privit poza din post. Si acum sa va povestesc. Azi am avut deosebita placere (puteti pune si ghilimele la placere, cu incredere :)) ) de a merge la un client, sa-i repar niscai porcariile intr-o baza de date. Zis si facut, mers la client, injurat una bucata sofer idiot, revenit, pe drum inapoi injurat, culmea, aceeasi bucata sofer idiot (inainte nu voiam sa ii zic ca e idiot, dar facand de doua ori cretinisme pe sosea, la interval de cateva ore, da, i-am acordat verbal diploma de idiot), revenit cu rotile pe pamant, mai exact pe tronsonul Modern – Calea Lugojului (pentru cei ne-TM, e… o bucata de drum intins :)) ) si mers catre lucru. Pe drum (eram in dreapta, din cauza lenei necarandu-mi permisul si toalele dupa mine, lasand arta sofatului pe mainile unei colege) ce imi era dat sa vad?? Un sant (la naiba, trebuie sa ma invat cu diacriticele. Pana una alta a se citi santz :D), mare santul, adanc, cu doi oameni in el. Unul intr-un capat, altul in celalalt capat. Unul sapa de il treceau sudorile, altul statea sprijinit intr-o cazma cu coada suficient de lunga astfel incat sa ii ajunga perfect sub brat. Langa omul obosit si rezemat in cazma se afla un altul, care doamne cat mai vorbea cu cel din sant. Intre timp celalalt sapa… Si tot in acelasi timp, pe langa cei doi nenici ce povesteau si isi odihneau oasele, era un alt nene care s-a dovedit a fi si mai ostenit decat ceilalti doi.  Aruncase sarmanul lopata langa niste trepte, dupa care isi trantise sezutul pe scari, lasandu-si cu plictis capul intr-o palma (stiti, pozitia aia de ganditor care nu gandeste :)) ). Ei dragii mei, eu vazand prima oara in versiune reala si pur romaneasca o faza de genul asta, unde nu m-a puscat un ras de ala pofticios, dar si dureros pentru stomacul meu saracul. Nu mai aveam aer de la atata ras…. Trece si partida de ras, ajung la firma, imi iau bestia, pornim catre oras si ajungem in zona cu pricina. Cu rugamintile si atentiile de rigoare, ii spun soferului (da, azi nenea clawd era soferul :D ) ca daca are cateva secunde, sa se uite inspre o adunatura de oameni. Ce credeti ca se intampla?? Faza mai sus povestita, dar in concentratie mai mare de oameni si intr-o zona mai restransa. Toti erau adunati gramada, sprijiniti care in ce avea la indemana (cazmale, bate, umaru' lu' colegu'), in jurul omului care inainte era in sant si sapa de zor. Acum nu mai dadea la lopata, ci se chinuia cu un mai compactor de tremura asfaltul. Dar era ajutat spiritual de colegii lui, vorba animalului (tot clawd): Ceilalti dadeau sfaturi, beeei!! :)) Asa ca nu am de tras decat o concluzie (si nu va fi cea tipica de genul Traim in Romania): nu ii mai criticati pe sarmanii muncitori, ca nu stiti cat e de greu sa stai sprijinit in lopata, cat e de greu sa duci lopata aia pana sub umar, si acolo trebuie o tehnica foarte buna sa o asezi perfect, sa nu te jeneze; nu stiti cat e de greu sa stai sa barfesti cu colegul de echipa si sa va plangeti de cat e de greu sa munciti; nu stiti cat e de greu sa gasesti sfaturile potrivite pe care sa le poti da celui ce isi rupe spinarea cu sapa/maiul compactor, inconjurat fiind de atatia prieteni cu spirit de colegialitate (sau ce, a da sfaturi nu se considera colegial?? :))). Deci va rog frumos, nu mai criticati muncitorul roman!! Distrati-va cat puteti de ceea ce face, dupa aia aveti la dispozitie vreme lunga sa il injurati. Sursa poza